|
|
Asculta aici peste 300 de mesaje ale lui Iosif Ton!
|
|
Domnul Isus
Cristos a avut în permanență un singur subiect de discuție, atât în predici cât
și în pildele Sale: Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Mai mult, El a împărțit
istoria în două, anunțând că ”Legea și Proorocii au ținut până la Ioan; de
atunci încoace Împărăția lui Dumnezeu se predică și fiecare, ca să intre în ea,
dă năvală” (Luca 16:16). Chiar și după înviere, în cele patruzeci de zile în
care li S-a arătat de mai multe ori, a discutat cu ei ”despre lucrurile
privitoare la Împărăția lui Dumnezeu” (Faptele apostolilor 1:3). Prin Persoana
Lui, prin predicile și pildele Lui, prin lucrarea lui de vindecări și de
eliberare a oamenior de duhurile rele și prin moartea și învierea Lui din
morți, El a adus aici, pe planeta pămnânt, Împărăția lui Dumnezeu. Apoi,
înainte de înălțarea Sa la cer, El i-a însărcinat pe apostolii Săi să se ducă
în toată lumea și să vestească tuturor națiunilor vestea bună a Împărăției lui
Dumnezeu (Matei 28:18-20).
Este clar că
pentru Domnul Isus subiectul Împărăției lui Dumnezeu avea importanță absolută.
Dar care este situația care ne întâmpină când deschidem epistolele lui Pavel?
Ce importanță acordă el acestui subiect? Lucrul acesta este de cea mai mare
importanță și de aceea îi vom da aici atenția cuvenită.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
În articolul ”La ce ne cheamă Isus” am
arătat că atunci când acceptăm invitația centală a Domnului Isus, de a veni la
bunătatea lui Dumnezeu și de a accepta să fim buni așa cum Dumnezeu este bun,
noi nu suntem lăsați singuri: atunci noi suntem născuți din nou, adică născuți
din Dumnezeu și atunci toată Sfânta Treime vine să locuiască în noi!
În articolul ”Primul Adam și al doilea
Adam”, am văzut ce ne învață apostolul Pavel, că tot ce a stricat Adam a refăcut
sau a re-creat al doilea Adam, adică Isus Cristos: din oameni păcătoși, am fost
făcuți oameni drepți; din robi ai păcatului, am fost făcuți robi ai lui
Dumnezeu, fapt care rezultă în sfințenie, care duce la viața veșnică. Când eram
în Adam, eram robi ai cărnii, ai dorințelor trupului. Odată ce am fost tranferați
în Cristos, Duhul Sfânt ne dă puterea necesară să trăim ca oameni liberi să-i
slujim numai lui Dumnezeu.
Teoria că noi, chiar și după unirea cu
Cristos, rămânem cu natura coruptă a lui Adam, este o totală contrazicere a Cuvântului
lui Dumnezeu. Prin nașterea din nou, prin unirea cu Cristos, prin care suntem o
nouă creație, prin umplerea noastră cu bunătatea lui Dumnezeu și cu Duhul Sfânt
”am devenit părtași ai firii dumnezeiești” și avem absolut tot ce ne trebuie
pentru a trăi, aici și acum, după voia lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, am intrat
în Împărăția lui Dumnezeu și s-a instalat în noi Împărăția lui Dumnezeu și
astfel este posibil să se facă în noi voia lui Dumnezeu așa cum se face în
ceruri.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
|
|
|
|
|
